Articolul pornește de la o cercetare asupra celor mai montate comedii caragialești punând în prim-plan personajele feminine și, mai concret, actrițele care le-au interpretat pe acestea. Fondul de arhivă al teatrului turdean demonstrează o tradiție din acest punct de vedere, însăși deschiderea teatrului, în anul 1948, aducând în fața spectatorilor comedia „O scrisoare pierdută”. Astfel, articolul face o trecere în revistă atât a montărilor celor trei mari texte ale lui Caragiale („O scrisoare pierdută”, „O noapte furtunoasă”, „D’ale carnavalului”) pe parcursul deceniilor, cât și a actrițelor care au luat parte la aceste spectacole.
